Obiceiuri de evitat pentru o mai buna comunicare parinte-copil
Tii foarte mult la relatia ta cu ingerasul tau si vrei ca aceasta s fie cat mai armonioasa? Visezi la cea mai buna comunicare? Speri sa repeti mai putin, sa ameninti mai putin si apoi sa experimentezi mai putina opozitie, mai multa colaborare, autonomie si respect.
Vrei sa infloresti ca parinte, sa traiesti momente mai placute alaturi de copiii tai. Vrei sa le oferi incredere si stima de sine, astfel incat ei, la randul lor, sa fie fiinte implinite.
Nimic nu este magic si se schimba fara efort si investitii. Obiceiurile si atitudinile noastre au mult de jucat in relatia noastra cu copiii nostri.
Anumite obiceiuri trebuie evitate si trebuie inlocuite pentru a ne transforma rolul de parinte uneori dificil intr-o oportunitate grozava de a deveni un parinte pe deplin constient.
Iata care sunt cele sase obiceiuri de evitat sau fraze pe care nu ar trebui sa le spunem:
Predica: ,,Daca as fi in tine…”, ,,N-as avea niciodata…”
Opinia: ,,Daca vrei parerea mea”
Judecata: ,,Nu-mi place ca tu…”, ,,La ce te-ai gandit cand…?
Injonctiunea: ,, Nu fi trist”, ,,Nu plange”, ,,Nu fi stresat”.
Amenintarea: ,, Daca faci asta, voi face asta”.
Comparatia: ,, Cand aveam varsta ta, eu…”, ,,Fratele tau…”
De ce sa nu folosim aceste strategii ca mijloc de comunicare cu copiii nostri? Pentru ca recurgerea la aceste strategii diminueaza stima de sine a copiilor nostri, increderea si implinirea de sine. In plus, frica este folosita ca mijloc de comunicare si niciuna dintre aceste interventii nu motiveaza copilul. In cele din urma, aceste moduri de a interveni cu copiii nostri vin din mintea noastra, mai degraba decat din esenta noastra, din inima noastra. Daca ne dorim copii impliniti, fericiti, recunoscatori si increzatori, este de dorit sa folosim abordari care vin din natura noastra autentica, adica din inima noastra.
Iata cum pot sa fie inlocuite aceste sase obiceiuri, folosindu-ne de cele mai bune cuvinte:
,,Te vad”, ca sa dam importanta copilului nostru.
,,Te inteleg”, ca sa ii demonstram copilului nostru ca il acceptam.
,,Te aud”, deoarece in acest fel, copilul nostru se simte considerat.
,,Tu esti, ceea ce esti” pentru a ne onora copilul pentru fiinta care este.
,,Acest moment impreuna este perfect” pentru a sublinia aprecierea, de a fi in compania copilului nostru.
Aceasta transformare a obiceiurilor de comunicare nu are loc fara efort si fara investitii. Dar fiecare constientizare, fiecare mica schimbare si fiecare ajustare este inca un pas catre o comunicare si o relatie mai armonioasa.